Ochiul Critic

Craciunul e aproape si sufletul se primeneste sa primeasca cu pace si voie buna vestea nasterii Domnului nostru. Deschide-ti inima, impaca-te cu cine te-ai certat, lasa grijile deoparte, reuneste-te cu cei dragi si astepta-l, cu nerabdarea inocentei copiilor, pe Mos craciun. Trezeste-ti speranta spre mai bine si fa-le celor din jurul tau doar surpize ce le vor imbata sufletele de fericire.
In prag de sarbatoare pregateste-ti casa pentru colindatori si sufletul pentru bucuriile ce il asteapta in seara de Ajun. Si nu uita ingerii vor dansa pe cer hora bucuriei nasterii Lui Iisus! Smereste-te si vei vedea si tu lumina lor binecuvantata.
Sarbatori fericite!

Ca tot suntem in sezonul cadourilor si bucuriilor in general, si cei de la RDS au decis sa le ofere o surpriza clientilor sai. In primul rand, au decis sa mareasca tarifele cu aproximativ 10%. Nu marirea in sine e problema ci faptul ca am aflat abia dupa ce a fost emisa o factura marita. Nu stiu cum e la alti ISP dar in mod normal ar trebui sa fi fost anuntat din timp despre orice modificare a termenilor contractului, mai ales tarifele.
A doua bucurie sunt reclamele pe care RDS a binevoit sa le bage pe bandwith-ul nostru, al clientilor. Conexiunea la internet nu porneste pana nu intrii pe un browser si dai click pe un buton de pe reclama la telefonia RDS. Poate pentru unii nu e un inconvenient, dar pentru altii care au programe care-si fac update-uri la pornirea calculatorului, poate deveni deranjant. Si sa nu uitam ca sunt oameni care tin web server-e pe conexiunea de la RDS si daca este nevoie de un restart automat, conexiunea nu porneste singura.
Cine-i opreste sa puna reclame pe fiecare pagina pe care navigam? Sper numai ca dupa un numar generos de reclamatii sa se razgandeasca in privinta reclamelor si sa mai anunte oamenii cand vor sa le ia mai multi bani!

Inca de cand eram mic ma plimbam prin centrul orasului si vedeam foarte multe cladiri vechi, de cele mai multe ori parasite, cu geamuri sparte sau acoperite cu scanduri, darapanate, invadate de soareci, sobolani, caini, pisici si altele. Deasemenea nu puteam sa inteleg de ce cineva a vrut sa numeasca acest oras aglomerat, plin de gunoaie, neingrijit si poate ,intr-un anumit fel, uitat de cei care-i calca strazile, "Micul Paris". Dar am inceput sa ma gandesc, sa-i intreb pe cei mai in varsta decat mine si mi-am dat seama ca nu cu mult timp in urma, cativa zeci de ani, orasul era cu totul si cu totul altceva. Ganditi-va ca blocurile din care probabil cititi asta nu erau nici macar o sclipire in mintea arhitectului care le-a "desenat". Cainii care stau in si pe langa scarile de bloc aveau spatii mult mai deschise si verzi in care sa alerge, unde acum sunt fundatiile cladirilor gri si comuniste. Lumea nu se certa pe locurile de parcare deoarece masinile erau putine si rare.
Sa mergem un pic mai departe in timp, in ceea ce eu consider adevarata perioada de glorie a orasului, devenit intre timp o caricatura a ceea ce a fost, inceputul secolului XX, inainte de razboi. Cele mai inalte cladiri din oras erau bisericile, care erau mult mai multe si mult mai frumoase decat cele de azi. Casele erau frumoase, decorate, pana si cele saracacioase aveau un anumit farmec propriu, care nu-l mai simti in ziua de azi decat poate in vreun sat uitat de timp prin Moldova sau Transilvania(despre asta alta data). Oamenii aveau mult mai putine griji, pentru ca in principal viata era mai simpla dar nu mai usoara. Eu cred ca Bucurestiul nu era un oras atat de impersonal precum este azi, desi pentru asta avem o parte de vina si noi, locuitorii. Existau magazine locale, apartinand unor familii de generatii la care veneau familii de generatii sa-si cumpere carne proaspata, branzeturi sau altele. Fructele proaspete erau aduse de tarani la targuri in cosuri impretite cu caruta si nu in cutii din Turcia cu camioanele. Lumea venea saptamanal la targuri cu produse diverse din toate colturile tarii, nu ca acum cand lumea se duce la Carrefour sa gaseasca produse din toate colturile lumii, de obicei de calitate indoielnica si pret umflat. Negocierea era o a doua natura a oamenilor in timp ce azi daca ai incerca sa faci asa ceva la piata te-ai alege doar cu cateva injuraturi.
Acum sa trec la ceva poate mai interesant: obiectele. Ador lucrurile pentru producerea carora s-a depus mult efort, cu atat mai mult daca este manual. Nu stiu cati dintre voi au avut ocazia sa vada sau sa manuiasca obiecte de la inceputul secolului trecut dar pot sa va spun ca, cel putin pentru mine, au un je ne sais quoi care le face sa creasca in ochii mei. Un fier de calcat cu carbuni are mult mai multe povesti necunoscute in spatele sau decat cel de plastic din debara. Ador faptul ca multe dintre obiecte erau decorate cu tot felul de motive si desene, de la desene simple pana la adevarate opere de arta. Tind sa cred ca poate aceste obiecte pe care de obicei le ignoram aveau o mai mare insemnatate pentru proprietar sau pentru cel care l-a creat. Si asa am ajuns si la mestesugari si cei care ofereau servicii, care poate aveau un pic de mandrie in munca lor si nu cum este azi filozofia: nu conteaza cum, repede sa fie.
Unde a disparut acest Bucuresti? Ironia este ca nu a disparut, ci a fost lasat sa se erodeze incet astfel incat cladiri noi si profitabile sa ia locul vechilor monumente istorice. Daca ati mai fost prin centru, pe Lipscani, veti intelege ce va spun. Exista un proiect de reabilitare a centrului istoric, dar ce sa mai reabilitezi cand ai lasat timp de ani de zile istoria sa se piarda?
Centrul este sufletul, slabit de trecerea timpului, dar cu mult mai viu decat cutiile de beton de la periferie.

Sunt un mare fan al vechilor filme Alien si Predator, chiar si jocurile AvP au reusit sa se aseze in calculatorul meu acum ceva timp. Cu cativa ani in urma a aparut filmul Alien vs. Predator, un fel de prequel slab al filmelor Alien, din care nu mai tin minte mare lucru, atat de interesant a fost. Citind pe net ca acest sequel al prequel-ului are mai multa violenta si vazand un trailer ispititor(ca orice trailer) am decis sa-i acord o sansa si sa-l vad. Nu pot sa spun ca am irosit cateva ore din viata mea cu acest film deoarece am inteles ca o tema impinsa prea mult, Alien-ii si Predator-ii, precum un balon umflat fara oprire, se va duce naibii candva.
Nu stiu cine a decis ca niste regizori buni ar fi doi frati care pana acum cateva luni faceau reclame, dar acel om e un idiot. Nu stiu cine a ales actorii, cu dialogul lor idiot, dar acel om e un cretin. Si nu stiu cine a scris scenariul(desi cu recenta greva, probabil vreun boschetar de pe langa 20th Century Fox), dar acelui om ar trebui sa i se rupa mana cu care scrie deoarece nu intelegi nimic din film. Dar filmul nu are numai parti rele. Trebuie sa recunosc ca scenele in care se infrunta cele doua specii periculoase sunt cel putin interesante, dar nu bataile ar trebui sa fie atractia unui film, asa cum sunt filmele chinezesti de catogoria B de pe Pro Cinema.
In final: decat sa pierdeti vremea cu acest film din 2007 mai bine vedeti versiune extinsa a clasicului Alien din 1979!
Calificativ: 4/10