Ochiul Critic

Si asta probabil ca va duce la denumirea secolului XXI si ca un secol al degradarii. In ciuda acestui avans tehnologic imens, oamenii incep din ce in ce mai mult sa uite de aproapele sau. Daca benzina/motorina se scumpesc cu 10 bani, toata lumea sare in sus. Daca o sticla de apa se scumpeste cu 20 bani, nu mai zice nimeni nimic. Daca intr-o zi au fost omorati/violati/spanzurati/ciopartiti cativa oameni, ei bine numai despre asta se va vorbi la stiri. Dar daca preturile alimentelor de baza cresc pana la cer, nu mai vorbeste nimeni despre asta la stiri. Adica ce conteaza bunastarea populatiei cand putem sa aratam celor care inca se mai uita la stiri pe unu’ cu capul spart de un ciocan si cu sagele/creier imprastiat pe pereti sau un biet om care este electrocutat pana la moarte de niste indioti/cretini/nenorociti de paznici dintr-un aeroport? Ei pot zice ca si-au facut meseria, dar au si dovedit faptul ca in zilele noastre sufletul ne este furat de televiziune si internet. Ce creatura poate electrocuta un om pana la moarte? Cine poate sta sa asculte cum tipa si sa se uite cum se zbate in ultimele clipe de viata? Eu unul, n-as putea. Daca un hot ar intra la mine in casa si as avea o pusca, nu l-as impusca in cap doar pentru ca pot ci l-as impusca in picior pentru ca sunt un om.

Suntem in secolul XXI, care in cartile de istorie ale generatiilor de dupa noi va fi numit un „secol al vitezei”. Nu pentru ca toata lumea se grabeste mereu sa nu intarzie la servici sau sa ajunga mai devreme acasa, dar pentru ca niciodata in istoria omenirii informatiile nu s-au transmis mai usor. De la semnalele cu fum ale indienilor, am trecut prin visele tehnologice si SF ale anilor 80 si am ajuns la obisnuitele zilelor noastre. Ni se pare normal sa avem prieteni in China cu care sa avem videoconferinte in fiecare zi, nu uitam de prietenul nostru din Canada care vrea sa-i trimiti pozele din ultima ta excursie la Marea Neagra si transferam zilnic milioane de megabiti de informatie de cele mai multe ori inutila. Tehnologia a ajuns atat de avansata incat nu ne putem imagina viata fara ea, putine sunt domeniile in care nu si-a aventurat coada ispititoare. Si trebuie sa ne gandim: daca am avansat in ultimii 50 de ani cat nu am avansat in ultimii 6000, ce ne asteapta in urmatorii 10 ani? Dintotdeauna omul a aspirat la mai mult, a vrut sa avanseze. Din copac a sarit direct pe picioarele din spate si a inceput sa alerge, pentru ca asa putea sa vaneze mai eficient. Apoi si-a facut schiuri, pentru ca e o fiinta inteligenta si stie sa profite de mediul inconjurator si de orice ocazie i se da. S-a suit pe cal, a inventat roata si a construit caruta, s-a saturat de cal si a inceput sa faca experimente si sa studieze fizica, a inventat motorul cu aburi, a construit trenul, a construit masina. Intr-o fractiune de secunda cosmica mai tarziu era pasager in primul zbor spatial si ducea omenirea pe noi culmi ale tehnologiei. Cativa ani mai taziu lasa amprente de picior pe Luna si isi stabilea un tel mai inalt. Cand se va opri dorinta omului de nou? Probabil niciodata.