Ochiul Critic

Suntem in secolul XXI, care in cartile de istorie ale generatiilor de dupa noi va fi numit un „secol al vitezei”. Nu pentru ca toata lumea se grabeste mereu sa nu intarzie la servici sau sa ajunga mai devreme acasa, dar pentru ca niciodata in istoria omenirii informatiile nu s-au transmis mai usor. De la semnalele cu fum ale indienilor, am trecut prin visele tehnologice si SF ale anilor 80 si am ajuns la obisnuitele zilelor noastre. Ni se pare normal sa avem prieteni in China cu care sa avem videoconferinte in fiecare zi, nu uitam de prietenul nostru din Canada care vrea sa-i trimiti pozele din ultima ta excursie la Marea Neagra si transferam zilnic milioane de megabiti de informatie de cele mai multe ori inutila. Tehnologia a ajuns atat de avansata incat nu ne putem imagina viata fara ea, putine sunt domeniile in care nu si-a aventurat coada ispititoare. Si trebuie sa ne gandim: daca am avansat in ultimii 50 de ani cat nu am avansat in ultimii 6000, ce ne asteapta in urmatorii 10 ani? Dintotdeauna omul a aspirat la mai mult, a vrut sa avanseze. Din copac a sarit direct pe picioarele din spate si a inceput sa alerge, pentru ca asa putea sa vaneze mai eficient. Apoi si-a facut schiuri, pentru ca e o fiinta inteligenta si stie sa profite de mediul inconjurator si de orice ocazie i se da. S-a suit pe cal, a inventat roata si a construit caruta, s-a saturat de cal si a inceput sa faca experimente si sa studieze fizica, a inventat motorul cu aburi, a construit trenul, a construit masina. Intr-o fractiune de secunda cosmica mai tarziu era pasager in primul zbor spatial si ducea omenirea pe noi culmi ale tehnologiei. Cativa ani mai taziu lasa amprente de picior pe Luna si isi stabilea un tel mai inalt. Cand se va opri dorinta omului de nou? Probabil niciodata.